ALEX MIRUTZIU - DOINGS FOR A LIVING, 2018, CHROMOGENIC PRINT 100X70CM
[EN]
“Cluj-based artist Alex Mirutziu showcases a similar process, on the same trajectory of finitude and transgression. In his two works exhibited in Bucharest, he tests the limits of the body, gender identity, and sexual orientation. In Feeding the horses of all heroes, 2010, a performance recorded at the Accademia di Romania in Rome, a conservative, institution, the artist engages in a cathartic exercise of fall and recovery. Crossdressing as a model, a predefined object of admiration, and armed with the proper attire (high heels, provocative clothing, absent, inscrutable gaze), he traverses a catwalk under the audience’s attentive gaze. Even though, for a short time, he seems to conform to the identity of a celebrity specialized in apparent living, Mirutziu breaks the rhythmic walk through an unexpected fall (with the sound of a dramatic, dissonant metallic sound), which then repeats rhythmically. This ritual of falling (the existential coordinate philosophers associate with the loss of the authentic self in favor of impersonal qualities: what people say, think, wear) seems to invoke not just the artist’s condition and the fashion industry, but the entire society of the spectacle (Guy Debord) in which we find ourselves today hooked up as devices, docile bodies, organs, anesthetized and isolated spectators, premanufactured identities.
The contrast between fall and recovery brings into discussion Mirutziu’s research on the struggle of writer Iris Murdoch with memory loss and Alzheimer’s, confirming the artist’s ability to unconceal human finitude, the limits of the body, the will, language, endurance, of recovering the beauty and heroism that are inevitably concealed in error, in human frailty. This same contrast reveals a new kind of tension, the human being’s tension between verticality and horizontality. In this sense, Mirutziu adheres, like Baitaille and Rosalind Kraus, to an aesthetics of the unformed, of basic materialism, an aesthetics of recovering the body and its fluids. Its goal is to overcome idealism and prudishness, to become horizontal, accept the fact that even though our heads point to the sky, our link to the earth, to the horizontal, remains essential.
The same revelation of modern humans’ infatuation with having surpassed the animal stage, the biological mouth-anus axis – having emancipated themselves from the horizontal – also animates the portrait Doings for a Living (2018). The image functions after the model of Deleuze’s gros plan, laid bare in his books on cinema (Cinema I, the affect image), replacing psychological representation with bringing affects themselves forth into presence (with the help of portrayed features): sadness, fear, desire, boredom. In this case we are confronted with a close-up of a mouth: a battleground (see the Nike mouthguard that boxers wear for protection), an orifice associated with poetic declamation, with the noble act of speech, with expressing concepts and thoughts, and also an emblem of the biological acts of screaming, vomiting, and spitting. In this sense, Mirutziu’s works perfectly illustrate Bataille’s theory on the world’s duality, on the double connotation of the sacred (Lat. sacer) which simultaneously signifies sainthood and the accursed, the act of killing.”
[RO]
“Un demers înrudit, înscris pe aceeași traiectorie a finitudinii și transgresivității este cel al artistului clujean Alex Miruțiu care în cele două lucrări expuse la București testează limitele corpului și ale identității de gen și orientare sexuală. În Feeding the Horses of all heroes, 2010, performance înregistrat la Accademia di Romania din Roma, instituție conservatoare, artistul se lansează într-un exercițiu cathartic al căderii și recuperării. Travestit într-un model de modă, obiect predefinit al admirației, și înarmat cu recuzita corespunzătoare (pantofi cu toc înalt, ținute senzuale, expresie absentă, de nepătruns), el parcurge recurent un catwalk sub privirea atentă a publicului. Chiar dacă pentru o scurtă perioadă el pare a se conforma identității de vedetă specializată în trăire aparentă, artistul rupe parcurgerea ritmică printr-o neașteptată cădere (gest marcat sonor cu un dramatic zgomot metalic, dizarmonic) care apoi se va repeta ritmic. Acest ritual al căderii (coordonată existențială asociată de filosofi cu pierderea sinelui autentic în favoarea unor trăsături impersonale: ce se spune, se crede, se poartă) pare a invoca nu doar condiția artistului și instituția fashion-ului ci întreaga societate a spectacolului (Guy Debord) în care astăzi ne trezim angrenați ca dispozitive, corpuri docile, organe, spectatori anesteziați și izolați, identități prefabricate.
Contrastul dintre cădere și recuperare readuce în discuție cercetările lui Mirutziu asupra luptei scriitoarei Iris Murdoch cu pierderea memoriei și maladia Alzheimer, confirmând abilitatea artistului de a scoate din ascundere finitudinea umană, limitele corpului, voinței, limbajului, anduranței, de a recupera frumusețea și eroismul ce inevitabil se ascund în eroare, în fragilitatea umană. Același contrast revelează un nou tip de tensiune, tensiunea ființei umane între verticalitate și orizontalitate. În acest sens Mirutziu aderă după modelul lui Bataille și Rosalind Kraus la o estetică a informului, a materialismului de bază, o estetică de recuperare a corpului și a fluidelor sale. Scopul acesteia este depășirea idealismului și a pudibonderiei, orizontalizarea, acceptarea faptului că deși capetele noastre se îndreaptă către cer, legătura noastră cu pământul, cu orizontala, rămâne esențială.
Aceeași deconspirare a infatuării omului modern de a fi depășit – odată cu desprinderea de orizontală – stadiul animalic, axa biologică gură-anus, însuflețește și portretul Doings for a Living (2018). Imaginea funcționează după modelul gros-planului deconspirat de Deleuze în cărțile sale despre cinema (Cinema I, Imaginea afect) substituind reprezentării psihologice aducerea la prezență (cu ajutorul trăsăturilor portretizate) a afectelor înseși: tristețea, frica, dorința, plictiseala. În acest caz suntem confruntați cu planul apropiat al unei guri: câmp de luptă (vezi accesoriul Nike purtat de boxeri pentru protecție), orificiu asociat cu declamarea poetică, cu actul nobil al vorbirii, cu exprimarea conceptelor și gândurilor dar totodată emblema actelor biologice de a striga, vomita sau scuipa. În acest sens, lucrările lui Mirutziu ilustrează exemplar teoria lui Bataille despre dualitatea lumii, despre dubla conotație a sacralității (sacer lat.) ce simultan semnifică sfințenia și blestemul, crima.”
