Trafó, Budapest
2018
Alex Mirutziu: ”Pause for Weight!”
My first line of enquiry pursues the problematic of meaning and timing in relation to approximation and proximity as the aggregates for understanding a whatever materiality, both as forms of compression of datum. I delay setting meaning to objects through modes of ephemeral achievement. I want to slow down the speed at which meaning is accumulated and destabilise the modes of production, with problematic actions and orthopaedic narratives, in such a way that the focus is on what is not happening that is less happening.
My second line of enquiry looks at writings, objects, and live actions as arbitrary idealisations of reality. I use decision and position as tools to debunk the supposed given of fixed standpoints from which to make claims.
My third line of enquiry seeks to engineer a body that is distracted, unresolved, and resistant to the impetuous logic of the project. As such, I intend to draw out a poetic of homelessness, a space beyond appearance; exfoliations of personal and historical events, un-suspending the manner in which the space after something ends is orchestrated.
Alex Mirutziu's (b. Romania) practice extends over a wide range of media and activities, including sculpture, drawing, poetry and performance as well as critical and curatorial projects. In his practice he seeks to facilitate a body as ‘turbulent performative occasion’ drawing on the poetic of homelessness, invisibility and beyond, to suspend the set-ups of doing, un-doing, thinking and un-thinking. Alongside himself at 29 he activates within a collective who’s modus operandi is retroactive irony. As part of his theoretical practice the artist frequently lectured on performance (Royal College of Arts, London, Von Kraal Theatre, Estonia, Konstfack, Stockholm, Bezalel University of Art and Design, Tel Aviv). His works were shown at Power Plant, Toronto, The Glass Factory Lab, Boda, Mucsarnok Kusthalle, Budapest, Center for Contemporary Art and National Museum, Warsaw, Museum of Contemporary Art, Bucharest, and in 2015 he represented Romania at Venice Biennale. Currently his works are presented at the exhibition Double Heads Matches in the New Budapest Gallery.
Bezalel Academy of Arts and Design, Tel Aviv
2015
"What happens nowadays is that there are too many objects as well as too many images that haunt our daily lives, and most of them are poorly designed. They clutter our environment, and create more perturbations. They are unresponsive. Too much production as response is not interesting anymore. The evidence of presence of an object is not an answer while, the evidence of the absence of an object is also not an answer, but is much more fetching than the previous because it assembles a conscious that brings forth more ideas and injects new views on the future. The idea of filling an idea with some presence/material form for me is not that important. The nevrotic drive of artists to respond is rather morally abused. Thinking things through is much more ethically geared towards any possible progress.
A wokshop that strains the limits of presence of objects and their design in artistic practice at large, instrumented via theoretical approach and physical engagement with different artistic expressions” - Alex Mirutziu
Faculty of Arts and Design, Timișoara
2015
Romanian Cultural Institute, Stockholm
2015
ICR Stockholm găzduieşte o prezentare a artistului Alex Mirutziu, aflat în rezidenţă din noiembrie 2014 la centrul suedez pentru rezidenţe artistice IASPIS. Artistul român va prezenta, sub titlul ”Răzbunarea arhitecturii sau Când construiesc am dreptate”, un proiect în lucru iniţiat în cadrul rezidenţei artistice.
Proiectul investighează ataşamentul generaţiei Y (1979-1985) din România faţă de forma arhitecturală, pornind de la faptul că anii '80 au fost anii construcţiilor invazive, ai investirii capitalului în proiecte arhitecturale de mari întinderi şi acoperirea datoriei externe de stat.
Artistul suprapune această etapă din istoria recentă dezvoltării sale personale, încercând să înţeleagă cum a fost influenţat de un sistem care, în anii săi de formare ca individ, a redirecţionat resursele rezultate din muncă nu spre autorul direct al muncii, ci spre un ideal extern.
“A existat un plan. România monumentală. Înfăptuirea acestul deziderat a fost pusă în practică prin puterea imaginii şi prin negarea trecutului. Un statement, un manifest. Unul dintre rezultate- proiectul Centrului Civic din Bucureşti, având ca piesă de rezistență Casa Poporului. Prin dimensiunile sale şi resursele implicate, acest proiect masiv depăşeşte înţelegerea şi capacitatea umană de a fi asimilat şi locuit în realitate.” (Alex Mirutziu)
Proiectul ”Răzbunarea arhitecturii sau Când construiesc am dreptate” dezvoltat de Alex Mirutziu va fi contextualizat prin prezentarea câtorva lucrări ale artistului la sediul ICR Stockholm, în perioada 15 - 26 aprilie. Proiectul este realizat în colaborare cu IASPIS.
Alex Mirutziu (n. 1981) trăiește și lucrează la Sibiu. În 2004 a absolvit Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca și în 2008 a obținut diploma de masterat de la Huddersfield University (UK) în teatru și performance. Performance-urile bazate pe instalație și obiect ale artistului, precum și scrierile lui, chestionează „orchestrațiile” diferite ale spațiului după finalizarea unui proces. Mirutziu folosește de asemenea în practica sa colectivul artistic, incluzând un hiper-obiect – el însuși la vârsta de 29 de ani – prin care definește structura conceptuală a practicii sale, marcată de ironia retrospectivă.
Artistul român va fi implicat în expoziţia găzduită de Noua Galerie a Institutului Român pentru Cultură şi Cercetare Umanistică (IRCCU) din Veneţia, în cadrul Bienalei Internaţionale de Artă de la Veneţia 2015.
Konstfack - University of Arts, Crafts and Design, Stockholm
2015
As part of his projects as a current grant holder at Iaspis - the Swedish Arts Grants Committee and being selected as one of the artists to represent Romania at the upcoming Venice Biennial, Alex Mirutziu will lecture on his performance practice and engage in live discussion with the public in the frame of Konstfack / University College of Arts, Crafts and Design.
WHAT PERFORMS?
Forget about modernist subtexts. Take responsibility. Ask what performs not who performs, and what you can do from where you are. A phenomenological view on the practice of performance with open discussion and video screening.
/ with the kind support of Åsa Jungnelius
Excerpt:
Welcome to the new mediocrity, the dance-your-ass-off 'Fuck you! of performance. It has got no claim to wisdom or culture, pigeonholed as the do do da da shit, the bad breath of innovation. Enough is enough. Take critical responsibility, shower in honest interventionism and stab at scarcity rather than chaos.
What's out there is just not enough, and it is already too much, but it lacks a hefty punch. I demand of you to slow down, and appreciate your standing as much as you appreciate your body and breaaaaaathe eaaaaasy. Accommodate the floor you are standing on, acclimatise to your inadequacy, courtesy of modernist factoria.
Don't just do things! We have already enough of them. Rather step back, think and do the right thing. Remember we are talking about performance — or are we? Is performance outside the milieu (the people, physical, and social conditions and events that provide the environment in which someone acts or lives). I think the same old safe old of performance has to leave the building. Reflection! A space for reflection. It might offer a way out. As Graham Foust once said, 'leave the room to itself'. It is already something. In the Anglo-Saxon countries this something is a something marked out (design), in the Soviet Union as aesthetics (industrial aesthetics), in France as ornament and style (decor, style), in Germany as giving and shaping form (Formgebung, Formgestaltung), in Sweden as shape (form), in Norway as applied art (brukskunst). But this something be it, design, decor style, form is always about something else. And I intend to look into it.
Fabrica de Pensule, Cluj-Napoca
2014
All photos by Vaczi Roland
INTRO:PERFORMANCE este a treia întâlnire dintr-o serie de discuții non-formale despre cadrul specific al artelor performative în context local și național, organizate în cadrul proiectului Linia de Producție al Fabricii de Pensule. Sunt invitați să participe toți cei interesați de producția de sens prin intermediul artelor performative, de raportul dintre materialitate și imaterialitate și de perspectiva unui artist profesionist asupra acestui mediu de expresie.
Întâlnirea de duminică, 19 octombrie 2014, va fi o ocazie de a participa activ la o prezentare susținută de Alex Mirutziu, cu tema Tactici, nu sisteme. Raționalizarea materialității în performance. Formatul întâlnirii va presupune o prezentare a artistului pornind de la practica lui și referințele teoretice pentru definirea acestei teme, iar publicul va avea ocazia să pună întrebări și să interacționeze pe baza ideilor formulate pe parcurs. În cadrul acestui lecture, ne propunem crearea unui cadru de reflecție și de dialog legate de tensiunea între ceea ce se arată și se produce și ceea ce rămâne în stadiul unor idei nematerializate: „Dorinta acerbă de a răspunde în prezent e un abuz moral în forma continuă. De cele mai multe ori producția unui raspuns / obiect / performance are un design deficitar, care aglomerează mediul, oricare ar fi el, și perturbă în loc să clarifice. Supra-producția ca răspuns nu mai reprezintă ceva de interes. Reflecția are nevoie de spațiu, nu de supra-solicitarea lui într-o formă materiala. A gândi și a parcurge o problematică chair și fără o manifestare fizică sau obiectuală reprezintă o abordare care poate să genereze un posibil progres.” (Alex Mirutziu)
Evenimentul face parte din seria Masterclass a proiectului Linia de Producție, proiect cultural derulat de Fabrica de Pensule și finanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
School of Theatre, Craiova
2013
Ce se cere de obicei de la actori? Sa repete cuvinte scrise de altii, sa respecte indicatii regizorale. Prin perFORMING, am incercat sa le cedam lor controlul deplin, sa ii ajutam sa isi gaseasca propria voce, sa inceapa sa se gândeasca la ei insisi ca la artisti completi, care cauta incontinuu noi forme de expresie. Artisti care invata sa isi expuna in fata lumii propriile interese si sentimente, propriile suparari si intrebari.
Duminica, 10 noiembrie, de la ora 18, la Teatrul Colibri din Craiova, si vineri, 15 noiembrie, la WASP Bucuresti, de la ora 19, va vor arata concluziile la care au ajuns, intrebarile pe care si le pun, formele pe care le prefera. Se vor pune intr-o situatie mai vulnerabila decât de obicei, pentru ca de data asta se vor arata pe ei, nu pe un personaj oarecare. Si pentru ca ei invata sa se deschida, asteapta ca si publicul lor sa faca acelasi lucru. Si va propun, de fapt, un alt fel de conventie: un schimb de emotii lipsit de reguli – fara al patrulea perete, fara scena, fara text invatat pe dinafara – doar oameni tineri care incearca sa va transmita o parte din cine sunt si cine vor sa fie.
perFORMING este un proiect nascut din necesitate. Din observarea unei lipse, mai bine zis, in rândul studentilor si tinerilor absolventi de teatru din tara, a unor cunostinte elementare din ce se intâmpla in artele spectacolului pe plan mondial. In ceea ce priveste educatia viitorilor actori, lectiile din scoala se opresc undeva la mijlocul secolului al XX-lea. Nu avem nimic cu Shakespeare sau Cehov, cu Stanislavski sau Meyerhold, dar, macar daca vrem sa nu redescoperim incontinuu aceleasi lucruri, macar pentru a intelege cum a evoluat spectacolul in ultimele decenii si, mai ales, pentru a sti ca a evoluat, avem nevoie de o incursiune in performance.
Asa a aparut perFORMING, proiect realizat in parteneriat cu Departamentul de Arte din cadrul Facultatii de Litere de la Universitatea din Craiova si finantat de Administratia Fondului Cultural National. Timp de patru weekenduri consecutive, studentilor craioveni li s-a facut o introducere in arta performance-ului, de catre artisti români cunoscuti (Teodor Graur, Mihai Mihalcea, Madalina Dan, Andreea Novac), prin workshopuri gândite astfel incât sa le prezinte diferite tipuri de a interpreta si de a se raporta la aceasta (relativ) noua modalitate de expresie artistica. Apoi, coordonati de Alex Mirutziu, artist performer si expertul proiectului, si-au gândit propriile performance-uri, ca sinteza a ceea ce au asimilat din workshopurile precedente si a ceea ce isi doresc sa exprime pe plan individual.
”Scopul meu ca formator principal al acestui workshop e de a dezbate in primul rand notiuni si abordari recente si ultra-recente in domeniu cat si de a oferi studentilor o vedere seminala, cat se poate de limpede a ceea ce presupune arta performativa. Consider absolut necesar ca anii care formeaza un viitor actor sa includa si aceasta latura uneori critica si teoretica alteori, radicala si poetica” - Alex Mirutziu
Atelier 030202 contemporary art space, Bucharest
2013
A doua ediţie a atelierului va avea loc în perioada 01-03 martie 2013 la Galeria Atelier 030202, Sala Nouă a Teatrului de Comedie din Bucureşti, şi continuă pregătirea participanţilor printr-o serie de exerciţii şi practici psiho-fizice deja experimentate, miza atelierului fiind asimilarea de tehnici de coordonare a circumstanţelor în actul performativ.
Actul performativ nu este o realitate de sine stătătoare şi nici nu este independent de circumstanţele cotidiene, el cuprinde materie ponderabilă variabilă care poate modifica, fisura sau regenera structura biologică a unui performance. Oricare ar fi condiţiile de practică ale unui performer, preocuparea pentru propriile circumstanţe prin renunţarea, provocarea sau reinterpretarea lor devine imperativă, altfel, orice tentativă de a acţiona fizic, verbal sau mental eşuează. Conştientizarea acestui moment prin autoanaliză şi selecţie înseamnă crearea unui spaţiu favorabil inovaţiei şi evoluţiei pentru întreg demersul urmat de orice performer: research, argument teoretic, repetiţii, rezultat final. Procesul performativ implică intensitatea momentului prezent, aici şi acum exclude toţi factorii care sustrag atenţia performerului de la practica sa ori îl ţin captiv în alte contexte decât cel actual. Cursurile urmate de participanţi pe durata celor trei zile de atelier au ca scop apropierea performerului de sine şi situaţia sa actuală prin suspendarea circumstanţelor arbitrare care îndepărtează artistul de proiectul propus.
Sabot Gallery, Cluj-Napoca
2012
‘Performance-ul este o formă contemporană de exprimare artistică, având o existenţă efemeră, care prin acţiuni vizibile creează imagini vii printr-un mod nemijlocit şi simplu de comunicare […]’ (Karl Jaspers).
Primul atelier de performance din România, iniţiat şi condus de artistul Alex Mirutziu, chestionează, pornind de la exerciţii şi practici consacrate pentru pregătirea psiho-fizică a participanţilor, acţiunea ca modalitate de mobilizare şi exprimare, dar şi absenţa ei în discuţie cu forţa şi relevanţa momentului viu, Acum, ca platformă directă de comunicare. Problematica performance-ului este să lucrezi pentru a fi cât mai productiv Acum, momentul viu fiind singurul în care se poate obţine ceva, a te poziţiona Acum spre un fapt viitor, a premedita, contravine structurii performance-ului prin compromiterea situaţiei actuale. În arhitectura performance-ului, momentul prezent este atât de fragil încât practica intensă devine absolut esenţială pentru conştientizarea rapidităţii cu care el se dizolvă.
Cursurile din cadrul atelierului vor sublinia importanţa capacităţii de decizie a performerului şi necesitatea de a fi în permanentă legătura cu celălalt. De asemenea, se urmăreşte antrenarea abilităţilor de captare, traducere şi avansare în timp real a impulsurilor stimulate de interacţiunea imediată cu exteriorul. Miza atelierului nu priveşte ilustrarea unor teorii sau căutarea de simboluri, ci investigarea momentului viu, singurul care dimensionează şi conferă consistenţă performance-ului. Exerciţiile şi discuţiile care compun atelierul sunt dozate şi filtrate prin experienţa acumulată şi practica artistului Alex Mirutziu din ultimii 10 ani de activitate.
Royal College of Art, London
2010